Descriere

Aceasta esarfa este inspirata din frumusetea eterna a furcilor de tors cu aripi. Avand valente totemice, purtand mesaje de dragoste eterna, aceste furci erau, pe vremuri, confectionate de de ciobanii care plecau la munte odată cu sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena și coborau la Sfântul Dumitru. Motivatia lor? Dragostea. Pentru ca ele erau un cadou pentru iubitele sau logodnicele lor. Fetele fie alegeau să păstreze furca primită, fie o refuzau, de multe ori prin gestul de a o rupe, astfel refuzând ferm relația cu ciobanul.

Dacă ciobanii știau să scrie, pe furci erau gravate anul, numele iubitei și adesea versuri de dragoste. De regulă, aceste daruri erau oferite în cadrul șezătorilor, ca gesturi pline de simbolism și afecțiune.

Furca pe care este gravat numele Alice este inspirata din exponatul din Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, provenit din comuna Șugag. Restul furcilor sunt inspirate după desene vechi alte unor furci stricate, culese din Mărginimea Sibiului de către Octavian Goga în satul Tilișca și publicate în „Luceafărul”, nr 4 din 15 februarie 1906. Luceafărul, no. 4, February 15, 1906.

Simbolismul furcilor de tors depaseste universul romantic; ele, de fapt nareaza o poveste veche de cand omenirea, "narațiune fundamentală a cosmogoniei primordiale, în care muntele, și arbore cosmic, și altar, slujit de Venus și apărat de Marte, apără Spiritul Universal, care „și-a făcut sălașul în Soare”, cum zicea David, în Psalmul 18." (Ion Drăgușanul).