Descriere

Această eșarfă este inspirată din frumusețea eternă a furcilor de tors cu aripi. Având valențe totemice și purtând mesaje de dragoste, aceste furci erau, pe vremuri, confecționate de de ciobanii care plecau la munte odată cu sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena și coborau la Sfântul Dumitru. Motivația lor? Dragostea. Pentru că furcile cu aripi erau un cadou pentru iubitele sau logodnicele lor. Fetele fie alegeau să păstreze cadoul, simbolic acceptând relația, fie o refuzau, de multe ori prin gestul de a rupe furca.

Dacă ciobanii știau să scrie, pe furci erau gravate anul, numele iubitei și adesea versuri de dragoste. De regulă, aceste daruri erau oferite în cadrul șezătorilor, ca gesturi pline de simbolism și afecțiune.

Furca pe care este gravat numele Alice este inspirata din exponatul din Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, provenit din comuna Șugag. Restul furcilor sunt inspirate după desene vechi alte unor furci stricate, culese din Mărginimea Sibiului de către Octavian Goga în satul Tilișca și publicate în „Luceafărul”, nr 4 din 15 februarie 1906. Luceafărul, no. 4, February 15, 1906.

Simbolismul furcilor de tors depaseste universul romantic; ele, de fapt nareaza o poveste veche de cand omenirea, "narațiune fundamentală a cosmogoniei primordiale, în care muntele, și arbore cosmic, și altar, slujit de Venus și apărat de Marte, apără Spiritul Universal, care „și-a făcut sălașul în Soare”, cum zicea David, în Psalmul 18." (Ion Drăgușanul).